Vă prezentăm o plantă aromată cu o aromă puternică și deosebită, ideală pentru a crește în grădina de acasă pentru a avea câteva condimente disponibile întotdeauna în bucătărie și pentru a schimba puțin aroma rețetelor noastre.
Tarhonul este o plantă aromată cultivată și în Italia, în special în Toscana și nord, denumirea sa științifică este artemisia dracunculus, dar este cunoscută și sub numele de tarhon i tarhon. Este o planta perena a familiei compozite, are tufișuri de frunze subțiri cu o formă alungită și rădăcini de rizom. Înflorește vara și formează semințe mici, nu întotdeauna funcționale pentru reproducere, ceea ce este preferat în general prin tăiere. Ajunge până la 80 cm înălțime și frunzele sunt folosite ca condiment aromat.
Clima, solul și însămânțarea tarhonului
Climat. Locația ideală pentru tufișurile de tarhon sunt zonele însorite la adăpost de vânt. Prefera climatele temperate și se teme atât de înghețurile intense (care inhibă înflorirea), cât și de prea multă căldură. Iubește solurile fertile cu un drenaj bun, dar se adaptează și terenurilor mai puțin bogate, important este că nu este prea compact.
Semănat. Înmulțirea prin semințe se poate face atât primăvara, cât și toamna, dar semințele nu sunt deseori fertile, deci este mai bine să replicăm cultura prin rizom sau prin tăiere. Deoarece distanțele de păstrat în grădină lasă 40/50 cm între fiecare cap, deoarece această plantă aromatică are rădăcini deosebit de ramificate, pentru care este necesar să lase spațiu. Transplantul urmează să fie efectuat la sfârșitul primăverii, între aprilie și mai, este necesar să se lucreze solul în profunzime, astfel încât să poată prinde rădăcini cu succes.
Crește tarhon
Chiar dacă planta este perenă, se recomandă cultivarea acesteia timp de trei sau patru ani, apoi rotirea acesteia. Tunderea se face înainte de iarnă, în timp ce dacă iarna este rece, este mai bine să acoperiți planta cu un mulci de frunze sau paie, astfel încât să nu sufere prea mult de înghețuri.
Nu este nevoie să udăm mult, doar în prezența secetei prelungite, mai ales în timpul înfloririi plantei, care are loc între iulie și septembrie.
Nu există multe probleme fitosanitare ale acestei plante aromatice foarte rustice și rezistente, tarhonul tarhon poate fi atacat de rugină, o boală criptogamică care poate fi identificată pe frunze, în timp ce insectele și paraziții nu dau prea multe probleme.
Colectați și păstrați condimentele
Tarhonul este utilizat prin culegerea de frunze și inflorescențe, care pot fi consumate la fel de proaspete ca uscate și pot fi recoltate din primăvară până la sfârșitul verii. Evident, nu ar trebui să exagerați și să lăsați întotdeauna cel puțin jumătate din frunze pe plantă pentru a nu slăbi prea mult capul.
Uscarea frunzelor poate avea loc într-un loc răcoros și uscat, de preferință la umbră. Se păstrează foarte bine într-un borcan de sticlă. Frunzele consumate proaspete sunt mult mai gustoase și mai gustoase decât tarhonul uscat.
Această plantă aromatică poate fi cultivată și pentru semințe, în acest caz întreaga plantă este, în general, recoltată când ajunge la înflorire completă.
Proprietăți și utilizare tarhon tarhon
Tarhonul tarhon este un condiment excelent în bucătărie, este folosit pentru aromatizarea cărnii, peștelui și a brânzeturilor, atât în versiunea proaspătă, cât și în cea uscată, tarhonul proaspăt este mai picant și mai gustos și, de asemenea, arată minunat în salate. Două idei originale despre modul de utilizare a tarhonului în bucătărie: îl puteți îngheța în cuburi de gheață pentru a aromă băuturi răcoritoare și oțetul aromat de tarhon este delicios.
Există mai multe soiuri cultivate de tarhon, cel mai faimos fiind taronul francez, cu o aromă mai intensă, taronul german și tarhonul rus, care este un soi mai rezistent la iernile dure, deși mai puțin aromat ca aromă.
Proprietățile terapeutice ale acestei plante sunt în principal digestive: tarhonul crește producția de sucuri gastrice, ameliorează constipația și balonarea.
